Un cod european al mersului bun
Codurile bunei mers pe jos există în multe țări. Nu este nici posibil, nici de dorit să se încerce armonizarea acestor coduri. S-au dezvoltat pe perioade lungi de istorie și se bazează adesea pe experiență și practică. De exemplu, în unele țări mersul pe jos se face în grupuri mari, în timp ce în altele grupurile mici sau familiile sunt modul normal de mers. În unele țări, transportul de rucsacuri mari pentru plimbări pe parcursul mai multor zile este popular, în timp ce în altele excursiile de o zi se fac fără prea multă greutate pe spate. În unele țări, cineva trebuie să se țină strict de o potecă, în timp ce în altele este liber să pătrundă în mediul rural deschis.
Acest Cod European de Bună Mers nu este destinat să înlocuiască codurile sau standardele naționale existente. Efortul nostru este de a urmări bunele practici comune pentru a oferi pietonilor un punct de plecare pentru adaptarea mersului lor în alte țări europene.
- Moștenirea noastră comună europeană este marcată de diversitatea pe care o vedem ca o comoară. Scopul nostru este să descoperim Europa în ritmul care vine cel mai firesc ființelor umane, și anume mersul pe jos.
- Mersul pe jos înseamnă lucruri foarte diferite în diferite țări. Mersul pe jos s-a dezvoltat în contextul diferitelor culturi. Am dori să aflăm ce înseamnă mersul pe jos în țara în care mergem și vrem să respectăm acest lucru.
- Vrem să aflăm ce reguli de acces există în regiunea în care intenționăm să mergem.
- Ne-am dori să abordăm natura și cultura cu mintea deschisă, încercând să învățăm fără prejudecăți.
- Când mergem, respectăm proprietatea celorlalți, evitând orice tulburare și distrugere. Nu lăsăm în urmă gunoi.
- Dorim să arătăm considerație față de animale și faunei sălbatice și să evităm să le deranjăm în mediul lor natural. Lăsăm florile și plantele acolo unde cresc.
- Toată lumea are dreptul să se bucure de frumusețile naturii. Ar trebui să evităm să criticăm alți plimbători și utilizatori de poteci care, poate, respectă alte reguli decât cele pe care le aducem cu noi de acasă.
Walking Commission ERA, 2002